Citeste, Iubeste, Regaseste-ti pasiunea pentru viata si pentru lucrurile marunte...

Citeste, Iubeste, Regaseste-ti pasiunea pentru viata si pentru lucrurile marunte...

miercuri, 16 noiembrie 2011

Pavlova



Pavlova este foarte crocanta la exterior, insa bezeaua din interior este moale, ca o guma de mestecat. Regula de baza e sa coaceti Pavlova la foc foarte mic, pe treapta 1 sau maxim 2 a cuptorului.

Ingrediente:
- 4 albusuri
- 300 gr de zahar
- o lingurita cu varf amidon
- o lingurita otet
- o esenta de vanilie sau un zahar vanilat
- un praf de sare



Preincalzim cuptorul, flacara trebuie sa fie la MINIM 140 grade C. 
Batem albusurile impreuna cu sarea pana cand obtinem o spuma tare si lucioasa. 



Punem apoi zaharul, putin cate putin (cam o lingura cu varf o data) si mixam foarte bine. Nu punem alt zahar pana cand nu s-a topit cel pus inainte. 


Punem apoi otetul, vanilia si amidonul. Mixam (cel putin 10-15 minute). Stim ca e gata cand intoarcem vasul cu fundul in sus si bezeaua nu curge.


Tapetam o tava cu hartie de copt si punem bezeaua, lingura cu lingura si il formam, cu ajutorul unei spatule in forma rotunda, de tort, sau facem 6 - 8 cerculete mai mici.



Coacem Pavlova o ora fix, in cuptorul cu flacara data pe treapta 1. Pavlova e facuta cand exteriorul este crocant, tare dar alb sau cu o usoara tenta aurie. 




Ingrediente pentru decor:
- 300 ml de frisca lichida
- un plic intaritor pentru frisca
- esenta de vanilie
- 450 gr de fructe de padure

Batem frisca impreuna cu esenta de vanilie si intaritorul de frisca, o punem peste Pavlova cand aceasta e rece complet, peste punem fructele de padure.  Ca decor puteti inlocui fructele de padure cu orice combinatie de fructe, ciocolata, sosuri, inghetate, etc.










Tricks & Tips:
  • Atunci cand pregatiti bezea, folositi albusuri de la oua care nu sunt foarte proaspete, pentru ca ele isi vor dubla volumul, in comparatie cu cele foarte proaspete. Eu congelez abusurile cand fac maioneza si le folosesc pentru prajituri ulterior.
  • Vasul in care bateti albusurile trebuie sa fie perfect curat (adica fara urma de grasime sau apa).
  • Cand sunt bine batute, albusurile arata ca o spuma tare, cu bule mici, usor lucioasa, care nu curge de pe varful telului.
  • Dupa ce incepeti sa adaugati zaharul si pe masura ce acesta se dizolva, spuma devine vascoasa si foarte lucioasa, iar bulele nu se mai vad.
  • Un praf de sare ajuta ca albusurile sa se bata mai bine.
  • Atunci cand scoateti bezeaua din tava, desprindeti hartia de bezea si nu invers, pentru ca bezeaua sa nu se sfarame.
  • Daca doriti sa pregatiti portii individuale, impartiti compozitia de bezea in 6 cercuri, cu diametrul de 10 cm fiecare, si dati la cuptor timp de 15-20 de minute.
  • Adaugat albusurilor batute, amidonul le face mai albe, in timp ce otetul "stabilizeaza" spuma, impiedicand-o sa se lase sau sa curga.
  • Bezeaua coapta la semnul 1/140 grade C va fi crocanta la exterior si moale ca o guma de mestecat in interior. Daca vreti sa obtineti o bezea uscata si tare precum creta, coaceti la semnul 1/2 /110 grade C timp de 2 ore, apoi opriti flacara si lasati bezeaua sa se usuce in cuptor, usa cuptorului fiind intredeschisa.

joi, 10 noiembrie 2011

Cartofi cu piept de pui



Ingrediente: 
400 gr. piept de pui fiert
300 gr. cartofi fierti
100 gr. masline curatate
3-4 catei de usturoi
7-8 linguri de maioneza
patrunjel verde proaspat


Mod de preparare:
Pieptul de pui fiert se taie in lamele subtiri. 
Cartofi fierti in coaja sa curata si se taie cubulete mici. 
Pieptul de pui taiat, cartofii cubulete si maslinele se pun toate intr-un castron. 


Peste ele se pune maioneza si usturoiul pisat. 
Se amesteca bine si se lasa la rece. Patrunjelul verde se pune peste salata inainte de a o servi la masa.
Daca doriti o masa light, inlocuiti maioneza cu o lingura de ulei masline sau o lingura de iaurt.

Se serveste rece, ca aperitiv

Prajitura cu gem

Ingrediente
300g faina, 
250g margarina, 
200g zahar, 
gem, 
miez de nuca, 
un praf de sare, 
2-3 linguri de ulei

Preparare:
Se face un aluat din faina, sare, margarina, 100g zahar si 1/2 cana de apa de la frigider. 
Se framanta aluatul bine, se imparte in 2 bucati, una mai mare si una mai mica. 
Din bucata mai mare de aluat se intinde o foaie care se aseaza intr-o tava dreptunghiulara unsa si tapetata cu faina. Se unge foaia cu gem, daca se doreste deasupra se pot pune si fructe.
Se amesteca restul de zahar cu 1 lingura de faina si miezul de nuca pisat si se presara uniform peste umplutura. Bucata de aluat ramasa se da prin razatoare sau se poate intinde o foaie mai subtire, din care se taie fasii si se aseaza ca un grilaj peste prajitura. 

Se coace timp de 20-25 in cuptorul preincalzit la 180 grade.


marți, 8 noiembrie 2011

Fripturile - vedetele sarbatorilor

Fripturile de Crăciun şi Revelion sunt cu adevărat deosebite. Sunt pregătite cu dragoste şi atenţie pentru a fi savurate împreună cu familia şi prietenii.
Pentru a vă uşura alegerea celei mai potrivite fripturi, gasiti mai jos un ghid cu sfaturi generale pentru fiecare tip de carne în parte, cules de pe www.cevabun.ro. Cu ce se asociază, cum şi cât se găteşte, cu ce se serveşte şi aşa mai departe. Documentaţi-vă, inspiraţi-vă. Spor la fripturit!


Carnea de porc
Cea mai iubită carne din România, în special în perioada sărbătorilor de iarnă în cadrul cărora şi-a câştigat un rol ritualic şi simbolic, porcul este aproape de fiecare dată prima opţiune pentru o friptură festivă de Crăciun. Practic, puţine sunt acele părţi ale porcului care să refuze o friptură bună. Tocmai de aceea mai dificil e să te hotărăşti pentru care anume vei opta.
Cele mai bune bucăţi pentru friptură:
  • Spata – bună la preţ şi la friptură. Foarte versatilă şi dispusă la grele încercări.
  • Ciolanul (pulpa inferioară) – se poate frige întreg – cu tot cu os – pentru un plus de gust sau dezosa pentru a fi umplut.
  • Pulpa – probabil cea mai bună alegere pentru o friptură festivă, gătită întreagă, cu tot cu os, la foc mic pentru rezultate deosebite.
  • Muşchi file – cea mai scumpă şi mai căutată parte a porcului, uşor de gătit şi de porţionat. Gătit întreg, eventual împănat şi/sau glazurat în cruste dulci (de fructe sau pe bază de miere cu muştar).
  • Cotletul – parte muşchi şi parte coastă, cotletul de porc, în special cel cu os, este o alegere inspirată, mai ales dacă îl cumpăraţi şi gătiţi întreg.
Gătire:
  1. Preîncălziţi cuptorul la  220°C
  2. Introduceţi carnea pentru de 30 minute la 220°C pentru a se rumeni la suprafaţă.
  3. Reduceţi temperatura la 160 °C  şi continuaţi procesul de frigere cu câte 50 de minute pentru fiecare kilogram de carne.
  4. Lăsaţi carnea să se odihnească 20-30 minute înainte de tăiere pentru a permite sucurilor să se distribuie uniform.
Asociere: carnea de porc se asociază în mod natural cu aromele puternice şi rustice dar, în egală măsură, cu cele parfumate şi proaspete. Ceapa, usturoiul, slănina afumată, cimbrul, enibaharul şi seminţele de coriandru sunt arome clasice pentru o friptură de iarnă din carne de porc. Mai rafinate, dar nu neapărat şi mai complicate, cu puternice influenţe germanice, sunt asocierile de carne de porc cu fructe (de pădure, vişine, mere, pere sau rubarbă) sau cu glazuri pe bază de miere şi muştar. Carnea de porc se poate găti cu aproape orice tip de alcool: fripturi în bere – mai ales neagră -, în vin roşu şi alb, în cidru sau vinuri fortifiate (Porto, Marsala, Madeira), în gin, şi chiar în rachiuri  şi lichioruri.
Garnituri:
Garniturile pentru carnea de porc sunt pe măsura generozităţii ei, fiind disponibile pentru aproape orice asociere: cartofi fripţi/ copţi/ fierţi, varză înăbuşită în vin alb, ciuperci sotate, piureuri de legume, orez, paste, etc.
Băuturi:
Puţine băuturi pot fi considerate cu adevărat nepotrivite după o friptură de porc. Berea, în special neagră, este o băutură tradiţională lângă o friptură de porc. Dar, probabil, cele mai potrivite sunt vinurile roşii, fructate: Pinot Noir, Cabernet Sangvinion, Carménère etc.

Carnea de vita

O carne bogată şi ofertantă, potrivită şi apreciată de către adevăraţii carnivori. Textura cărnii de vită şi gustul său intens o fac potrivită pentru un tratament termic foarte scurt în cazul muşchiului sau antricotului sau friptă îndelung pentru alte bucăţi cu fibră mai tare, dar cel puţin la fel de suculente.
  • File (secţiune a muşchiului)– cea mai apreciată parte de către adevăraţii iubitori de vită. Se serveşte de regulă în sânge.
  • Muşchi – la fel ca şi fileul necesită un tratament termic scurt şi se consumă în sânge sau gătită mediu.
  • Antricotul de vită – mai accesibil la preţ decât muşchiul şi mult mai potrivit pentru fripturi datorită fibrei grase care îl străbate. Minunat dacă este gătit cu os cu tot.
  • Rasolul – minunat pentru fripturi înăbuşite, gătite îndelung, până când carnea se desface de la sine de pe os.
Gătire:
  1. Preîncălziţi cuptorul la  220°C .
  2. Rumeniţi carnea la cuptor pentru 30 minutes la 220°C .
  3. Reduceţi temperatura la 160 °C şi continuaţi procesul de gătire:
- pentru În sânge – 20 minute per kilogram.
- pentru Mediu – 30 minute per kilogram
- pentru Bine făcut – 40 minute per kilogram
  4. Lăsaţi friptura să se odihnească 20-30 de minute înainte de a o tăia.
Asociere:
Carnea de vită apreciază compania rafinată. Muşchiul de vită şi antricotul se exprimă natural în prezenta derivatelor lactate, smântâna dulce, untul – simplu, dar gras, sau aromat cu verdeţuri – şi brânzeturile nobile cu mucegaiuri albe, dar mai ales albastre. Ciupercile de pădure (mai ales hribii), trufele negre şi albe, asociate cu un strop de cognac şi unsos brun spaniol sunt adaosuri sofisticate ale cărnii de vită.  Rasolul de vită apreciază apropierea legumelor, a verdeţurilor şi vinurilor, un osso buco stă mărturie.
Garnituri
Garniturile pentru vită, trebuie să completeze carnea nu să o concureze. Se pretează aşadar garnituri simple dar nu lipsite de eleganţă: orezuri cu unt şi verdeaţă, cartofi rumeniţi în grăsime de raţă la cuptor sau fierţi de jumătate şi ulterior copţi cu rozmarin, usturoi şi puţin ulei de măsline la cuptor, etc.
Băuturi:
Vinuri roşii seci (de ex. Merlot), mature, cu buchet şi personalitate.


Carnea de pui

Cea mai consumată carne a lumii, carnea de pui transcede restricţiile religioase şi aspiră la universalitate. Ieftină şi disponibilă, carnea de pui are marele avantaj de a nu opune rezistenţă nici unei asocieri, fie ea dulce, acră, sărată sau picantă.
Cele mai potrivite părţi pentru friptură
  • Piesă întreagă – puiul, şi păsările în general, se pretează la a fi fripte întregi, în special atunci când sunt umplute.
  • Pulpele – de pui sunt ideale pentru o mulţime de tipuri de fripturi, clasice şi moderne.
  • Pieptul – este un pseudo-muşchi – deoarece găinile nu zboară – sărac în grăsimi şi proteine (dacă nu este gătit cu piele) dar foarte verasatil, ideal pentru fripturile la tigaie cum ar fi şniţelele sau rulouri la cuptor.
  • Aripioarele – nu sunt neapărat prima alegere pentru o masă festivă dar pot constitui aperitive excelente.
Gătire:
  1. Preîncălziţi cuptorul la  210°C .
  2. Rumeniţi puiul timp de 20 minute la 210°C .
  3. Reduceţi temperatura la 170 °C  şi continuaţi să o frigeţi pasărea pentru alte 45 minute de (pentru un pui mediu) sau 70 de minute (pentru unul mare).
  4. Lăsaţi friptura să se odihnească 20 de minute înainte de a o tăia.
Asociere:
Carnea de pui se combină armonios cu felurite condimente şi mirodenii care o pot transforma radical, de la versiuni clasice la cele moderne sau chiar extravagante. Usturoi şi slănină afumată, miere şi migdale, şofran sau curry, ulei de măsline şi ierburi mediteraneene, caise şi scorţişoară, vin alb şi marmeladă de portocale cu cimbru, unt şi lămâie, vin roşu cu ciuperci şi chiar sos de cicolată. Totul e posibil şi totul e permis când e vorba de pui.
Garnituri:
În funcţie de restul ingredientelor folosite pentru friptură, carnea de pui se poate servi cu aproape orice fel de garnitură, cu condiţia să fie compatibilă.
Băuturi:
O recomandare, devenită deja clişeu, recomandă vinurile albe ca însoţitoare potrivite pentru friptura de pui. Vinuri fructate, cu buchet, cum sunt Chardonay sau Feteasca Regală sunt alegeri potrivite pentru acest tip de carne.


Carne de curcan





Cea mai mare pasăre ce poate fi gătită întreagă, curcanul este foarte iubit pe continentul său de origine: America. Friptură de sărbătoare prin excelenţă, foarte apreciată pentru masa de Crăciun, curcanul se găteşte de regulă întreg pentru a fi prezentat elegant pe masă.
Cele mai bune bucăţi pentru friptură:
  • Pasărea întreagă – gătită simplu sau umplută, marinata sau crudă, obligatoriu masată cu grăsime aromată pe sub pielea de pe piept pentru a se pătrunde cu gust.
  • Pulpele – Se pot frige întregi sau în bucăţi mai mici, simple sau înăbuşite cu ingrediente aromate.
  • Pieptul – ideal pentru şniţele unde s-a impus ca o carne de bază, se poate felia pentru a realiza din el rulade deosebite.
  • Aripile – mari şi consistente, aripile sunt folosite, de regulă, pentru piftie, dar se pot folosi şi pentru fripturi cu sosuri abundente.
Gătire:
  1. Preîncălziţi cuptorul la  220°C
  2. Introduceţi carnea pentru de 30 minute la 220°C pentru a se rumeni la suprafaţă.
  3. Reduceţi temperatura la 160 °C  şi continuaţi procesul de frigere cu câte 40 de minute pentru fiecare kilogram de carne.
  4. Lăsaţi carnea să se odihnească 20-30 minute înainte de tăiere pentru a permite sucurilor să se distribuie uniform.
Asociere:
Carnea de curcan trebuie să fie bine şi intens aromată. Ceapa, usturoiul, prazul, slănina afumată, cimbrul, enibaharul, salvia, şi seminţele de ienupăr sunt arome potrivite pentru o friptură de iarnă din carne de curcan.
Garnituri:
Garniturile pentru curcan se pot găti chiar alături de el în etapa finală a procesului de preparare. Cartofi fripţi/fierţi/copţi, mixuri de legume (morcovi, ţelină, praz) sotate în unt sau gătite la cuptor, castane, varză de Bruxelles, ciuperci de cultură sau de pădure.
Băuturi:
Vinurile albe, roze sau roşii sunt potrivite pentru această carne friptă.


Carnea de rata


Raţa este o pasăre aparte, cu o anatomie, textură şi gust deosebite de restul păsărilor. O carne puternică în fibră şi o grăsime bogată şi aromată, excelentă pentru o friptură la cuptor deoarece nu se uscă în timpul procesului de preparare.

Cele mai bun părţi de friptură:
  • Pasărea întreagă – cu forma sa alungită, aerodinamică, raţa gătită întreagă este o apariţie spectaculoaă, potivită pentru momente festive.
  • Pieptul – spre deosebire de cel de găină, pieptul de raţă are o consistenţă şi personalitate puternică, şi un tiv de grăsime care îi pune în evidenţă savoarea. Se găteşte cu tot cu piele.
  • Pulpele – scurte şi puternice, pulpele de raţă sunt ideale pentru fripturi, mai ales dacă vă temeţi de momentul porţionării fripturii.
  • Fois gras – delicatesă extravagantă, ficatul de raţă îndopată se remarcă prin gust, textura delicată şi preţ ridicat.
Gătire:
  1. Preîncălziţi cuptorul la 220°C .
  2. Rumeniţi raţa pentru  20  de minute la 220°C.
  3. Reduceţi temperatura la 180 °C şi continuaţi procesul de gătire încă 60-90 de minute, în funcţie de dimensiunea raţei.
  4. Lăsaţi raţa să se odihnească 15 minute înainte de a o tăia.
Asociere:
Pentru că cine se aseamănă se adună, carnea de raţă dulce şi parfumată pretinde daruri pe măsură: condimente şi mirodenii înmiresmate. Nucşoara, scorţişoara, cuişoarele şi enibaharul (piperul jamaican, pimentul sau allspice) se lipesc de minune de carnea de raţă la fel ca şi amestecul chinezesc cinci arome, sosul de soia şi cel Hoisin, smochinele, ananasul şi mango, portocalele şi mandarinele, gutuile şi piersicile,  caisele confiate şi castanele, vinul de Porto sau lichiorurile de portocale, sunt binevenite la friptura raţei.
Nici combinaţiile central europene, cu varză şi chimen, nu pot fi trecute cu vederea când e vorba de carnea atât de deosebită a acestei păsări.
Garnituri:
Raţa pretinde de regulă garnituri pe măsura rafinamentului său, fie că e vorba de fructele împreună cu care a fost gătită, fie că sunt mixuri de salate proaspete în amestec cu bucăţi de grepfruit.
Băuturi:
Pentru că raţa nu e o oarecare, nici băutura nu e. Vinurile roze bine răcite şi cele spumante (Cava, Proseco) vor fi de fiecare dată bine primite lângă o friptură de raţă.


Carnea de peste





Carnea de peşte, uşoară şi sănătoasă, este o variantă care ar trebui luată în calcul pentru o masă festivă. Necesită un timp scurt de preparare, ingrediente simple şi nu foarte multe pregătiri prealabile. Superstiţiile nu tolerează carnea de păsăre pe masa de Revelion şi o recomandă pe cea de peşte.
Cele mai bune soluţii pentru friptură:
  • Somonul – file sau medalion (cotlet) pentru a fi uşor de servit, asociat cu sosuri aromate şi garnituri simple.
  • Ştiucă sau şalău – ştiuca umplută este o apariţie spectaculoasă pe o masă festivă pentru cei care se încumetă să o facă.
  • Crapul – fript întreg pentru a-şi pune în valoare toate calităţile şi a se prezenta elegant pe masă.
Gătire:
Diferenţele sunt atât de mari de la peşte la peşte, de la modul în care este gătit şi/sau umplut, încât este imposibil de dat un timp şi o temperatură comună pentru gătire. Totuşi, ca regulă generală, peştele să găteşte un timp scurt (jumătate din cele solicitate de carnea de pui), la temperaturi medii spre mari şi nu necesită un timp de odihnă lung înainte de servire.
Asociere:
Vinul alb sec,  lămâia sau limeta, oţetul aromat, usturoiul, cimbrul, rozmarinul, oregano, untul, uleiul de măsline, muştarul şi smântâna fermentată sau dulce, uleiul de susan, laptele de cocos, sosul de soia, frunzele de coriandru, roşiile şi legumele de tot felul sunt însoţitoare de nădejde ale cărnii de peşte.
Garnituri:
Garniturile  asociate fripturilor de peşte trebuie să fie simple, pentru a nu pune în umbră carnea peştelui. Cartofi la cuptor sau naturé – fierţi şi serviţi stropiţi cu unt topit şi pătrunjel/mărar, garnituri de orez sau o sipplu mix de salate verzi stropite cu un dressing format din cantităţi egale de oţet balsamic în amestec cu sos de soia cu ciuperci.
Băuturi:
Vinurile albe sunt implicite şi mult prea explicite când e vorba de canrea de peşte. Asumaţi-vă curajul şi serviţi un vin roşu sec, răcit la 5-8 grade, sau măcar unul roze.
Generalitati:
Verificarea fripturii
  • Recomadările de gătire – timpul şi temperatura – au un caracter general şi fac referire la fripturi gătite întregi (până în 5 kilograme în cazul cărnii de vită).
  • Pentru a verifica dacă friptura dumneavoastră este făcută, folosiţi un termometru de bucătărie (temperatura internă a cărnii ar trebui să fie 52 grade pentru vită, 60 pentru miel, 70 pentru vânat şi pui, 75 pentru porc).
  • Dacă nu aveţi termometru, înfigeţi un cui bine curăţat în partea cea mai groasă a cărnii, scoateţi cuiul şi puneţi degetele pe el. Dacă este rece, carnea este în sânge; dacă este cald, carnea este medie, iar dacă este fierbinte carnea este bine făcută. Vita şi mielul se pot servi şi în sânge sau mediu făcute, peştele – cu excepţia tonului sau a somonului -, carnea de pasăre şi cea de porc se consumă doar bine făcute, fără să fie prea uscate sau arse.
  • O altă metodă de verificare este înţeparea fripturii în ce mai groasă parte a cărnii, dacă se străpunge uşor iar lichidul care curge este limpede şi transparent, friptura este gata.
Tips&Tricks
  • Păsările întregi se gătesc cu picioarele legate, cele umplute se cos sau se acoperă cu un capac (ceapă, ardei, etc, în funcţie de umplutură). Puiul / curcanul trebuie stropit cu sosul din tavă.
  • Raţa gătită întreagă sau doar pieptul ei se crestează uşor la suprafaţă, sub formă de romburi, pentru a permite grăsimii să se scurgă.
  • Dacă gătiţi carne grasă (porc, raţă, etc.), folosiţi o tavă cu gratar – sau grătarul cuptorului poziţionat deasupra tăvii lui. Puneţi carnea pe grătar iar desesubt, în tavă, cu 2 degete de apă şi câţiva căţei de usturoi, cartofii sau alte legume curăţate şi tăiate corespunzător. Garnitura va fi gata în acelaşi timp cu friptura şi va împrumuta din gustul ei.
  • Nu înţepaţi prea mult carnea deoarece sucurile din carne se vor scurge, iar friptura se va usca.
  • Pentru a preveni arderea cărnii, în special a celei cu multă grăsime – porc cu tot cu şoric, raţă – acoperiţi carnea cu folie de aluminiu în a doua parte a procesului de gătire sau cu fâşii de slăninuţă sau prosciutto, pe care le daţi la o parte când serviţi friptura.
Sosuri rapide
Dacă nu aveţi idee de sosuri, puteţi folosi ca bază sosul în care aţi gătit friptura, numit jiu. Scoateţi friptura, puneţi tava pe foc şi adăugaţi un pahar de vin alb să desprindeţi resturile de friptură (răzuiţi bine) şi strecuraţi zeama din tavă. Faceţi un rântaş din cantităţi egale de făină şi unt (axprimativ 25 de grame din fiecare). Topiţi untul, adăugaţi făina şi rumeniţi-o uşor amestecând cu telul. Adăugaţi zeama din tavă până obţineţi un sos consistent. Asezonaţi cu sare, piper şi, eventual de tipul fripturii, cu puţină nucşoară rasă. Puteţi să-l îmbunătăţiţi cu  smântână dulce sau fermentată (grasă, peste 18%, deoarece cea slabă se taie), 1 lingură de muştar, şamd. Dacă sosul e prea gros sau prea zeama de carne prea puţină puteţi adăuga supă de carne sau legume; de vită pentru fripturile de vită, miel, vânat, iepure sau de pui/legume pentru cele de raţă, pui, peşte.


Sursa articolului: www.cevabun.ro

luni, 7 noiembrie 2011

Strudel cu visine



1 foetaj 
500 g visine

150 g zahar
1 budinca vanilie sau 35g amidon
 
2 plicuri zahar vanilat
 

Visinele se fierb cu tot cu suc, cu budinca sau amidonul si zaharul pina se ingroasa. 



Se lasa la racit.
Se toarna apoi pe mijlocul foii aceasta umplutura.



Se aduc marginile pe interior si se suprapun, apasand capetele bine si se intoarce cu ajutorul foii de copt cu fata in sus. Se cresteaza in cateva locuri. Se pune la copt la 200 grade, timp de 20 min. Se lasa sa se racoreasca si se taie felii, apoi se pudreaza cu zahar.

joi, 3 noiembrie 2011

Condimentele medicamente

Condimentele si ierburile aromatice din camara noastra pot fi folosite cu succes si pentru tratarea a numeroase afectiuni si dureri. Sunt bogate in antioxidanti si substante active care tin la distanta cancerul, diabetul, artrita sau gripa.

Chimionul previne cancerul 

Curcumina care se gaseste in chimion inhiba enzimele care ajuta celulele canceroase sa invadeze tesuturile sanatoase. Chimionul reduce si dezvoltarea de noi vase sange care ajuta la dezvoltarea tumorilor.

Penru a preveni cancerul este indicat sa consumi zilnic o jumatate de lingurita de pudra de chimion. O poti presara peste legume fierte, precum cartofi dulci sau conopida, si cu putin ulei de masline.

Ghimbirul reduce greata

Texte medicale chinezesti care dateaza inca din secolul V inainte de Hristos arata ca Ghimbirul are proprietati antigreata. Cercetarile moderne confirma acest lucru: chimbirul contine o substanta activa care inhiba functionarea nervilor care declanseaza senzatia de voma.

Doza zilnica recomandata de ghimbir este de o jumatate de lingurita. Il poti presara peste salatate, ton sau preparate asiatice.

Busuiocul combate gripa 

Busuiocul este bogat in antioxidanti care stimuleaza sistemul imunitar. Are proprietati antimicrobiene, care lupta cu germeniii care cauzeaza gripe si raceli. 

Doza zilnica recomandata de busuioc este de 20 de grame pe zi. Busuiocul poate fi folosit la salate, paste, pizza si numeroase alte preparate.

Scortisoara lupta impotriva diabetului 

Persoanele care sufera de diabet au dificultati in a procesa insulina, hormonul care ajuta celulele organismului sa indeparteze excesul de zahar din sange.
Scortisoara contine o substanta care stimuleaza raspunsul celulelor la insulina. Rezultatul este reducerea nivelului de zahar din sange.

Doza zilnica indicata este de 5 grame pe zi. Poate fi presarata peste orezul cu lapte, mere coapte si multe alte preparate.

Rozmarinul imbunatateste memoria 

Acidul ursolic din rozmarin ajuta la producerea unui neurotransmitator esential pentru memorie. Doza zilnica recomandata este de 10 grame. Rozmarinul poate fi consumat sub forma de infuzie, dar si in salate si diverse preparate la cuptor.

Usturoiul reduce colesterolul 


Usturoiul contine cantitati mari de antioxidanti care previn oxidarea colesterolului in artere. Este astfel ideal pentru prevenirea a numeroase afectiuni cardiovasculare.

Doza zilnica este de 3 - 5 catei de usturoi. Poate fi consumat la diverse salate, preparate la cuptor, aperitive sau mujdei.

Nucsoara scade tensiunea arteriala 


Nucsoara este un condiment care genereaza caldura si stimuleaza circulatia sangelui. Imbunatateste circulatia sangelui la suprafata pielii, lucru ca reduce tensiunea arteriala. Este indicat sa nu consumi mai mult de o lingurita de nucsoara pe zi.

Cuisoarele reduc durerile articulare 


Cuisoarele au anumite proprietati care reduc durerile articulare cauzate de artrita. Contin anumite substante care inhiba activitatea unor enzime care duc la afectiuni inflamatorii. Doza zilnica recomandata este de 5 grame.

Turmericul reduce inflamatiile 


Turmericul reduce inflamatiile din organism care cauzeaza dureri si inhiba activitatea enzimelor care contribuie la aparitia inflamatiilor. Doza zilnica recomandata este de 10 grame pe zi.

Cimbrul combate tusea 


Cimbrul 
are proprietati antispasmodice care combate tusea. Este foarte eficient in reducerea inflamatiilor gatului. Doza zilnica recomandata este de 10 - 15 grame pe zi.